Cum a ajuns SRI să domine țara
“După aproape trei decenii de la căderea regimului comunist, în România se vorbește tot mai mult și mai încrâncenat despre apariția unui stat paralel. Recent s-a ajuns până acolo încât principalul partid de guvernământ, PSD, care controlează două puteri în stat, respectiv pe cea legislativă (Parlamentul) și pe cea executivă (Guvernul), să adopte o rezoluție prin care condamnă statul paralel și ilegitim.
Cred că este exagerat să vorbim despre apariția unui stat paralel în țara noastră. În realitate, se poate vorbi despre o creștere excesivă, în ultimul deceniu, a rolului și controlului unor instituții de forță ale statului român, îndeosebi serviciilor secrete și Parchetelor speciale (DNA, DIICOT), care au obținut un control fără precedent în epoca postdecembristă asupra clasei politice, Parlamentului, Guvernului, justiției, presei și mediului de afaceri și au căutat să influențeze activitatea acestora. Și se mai poate vorbi despre o rețea constituită din foști reprezentanți ai statului comunist, îndeosebi din Securitate și din Procuratură, care influențează direct sau prin interpuși, inclusiv prin urmașii lor, instituțiile de forță ale statului postcomunist.
Și PSD s-a jucat de-a milităria
În această situație de rol și control excesiv al instituțiilor de forță s-a ajuns însă cu concursul larg al politicienilor din toate partidele care au guvernat România, îndeosebi după anul 2000. Primele semne îngrijorătoare ale evoluției spre o democrație cu caschetă au apărut în timpul guvernării PSD conduse de premierul Adrian Năstase, respectiv în ultimul mandat prezidențial al lui Ion Iliescu (2000-2004). Atunci au fost promovați mai mulți militari de carieră în cadrul puterii executive și în fruntea unor servicii secrete sau instituții de justiție. Președintele Ion Iliescu și-a luat ca prim sfetnic, numindu-l consilier pe probleme de apărare și siguranță națională și șef al Administrației Prezidențiale, pe generalul Ioan Talpeș, care în decembrie 1989 era maior de armată și aghiotant al generalului Ilie Ceaușescu, iar în precedentul mandat iliescian a fost directorul SIE. În 2004, generalul Talpeș a fost desemnat vicepremier al guvernului Năstase, fapt interpretat atunci de unii drept un pas spre funcția de prim-ministru. La rândul său, premierul Adrian Năstase și-a luat consilier special pe generalul SIE Constantin Silinescu, pe care l-a promovat ulterior director general al Gărzii de Mediu.
În fruntea SRI, după directorii civili Virgil Măgureanu și Costin Georgescu, a fost numit Radu Timofte, ofițer de armată înainte de 1989. Director al serviciului secret al Ministerului Justiției, SIPA, a devenit generalul Marian Ureche, iar adjunct, generalul Dan Gheorghe, ambii foști ofițeri de Securitate. În funcția de procuror general al României a fost desemnat, pentru prima oară, un magistrat militar, procurorul Ilie Botoș, care avea gradul de colonel de justiție. Botoș făcuse anterior un stagiu de pregătire de șase luni la Fort Bragg (sediul trupelor speciale Delta Force ale SUA) și a fost, se pare, primul pas în implementarea „scenariului mexican“ în România, la impulsul și cu concursul Statelor Unite ale Americii după aderarea țării noastre la NATO. Simptomatic este că Ilie Botoș a fost menținut în funcția de procuror general și în regimul Băsescu, până la scandalul declanșat de fuga lui Omar Hayssam, iar ulterior a fost numit șef al Direcției de Informații a Armatei. Premierul Victor Ponta l-a numit pe generalul Ilie Botoș consilier pe probleme de siguranță națională, apoi l-a învestit prim-adjunct al ministrului de Interne Gabriel Oprea. Oprea este omul care l-a susținut în 2004 pe lângă premierul Năstase pentru a fi numit procuror general al României. Oprea și Botoș au fost legați prin generalul Iliuță Botoș, fost șef al Direcției de Logistică a Ministerului Apărării Naționale, care-i era unchi lui Botoș și i-a fost șef lui Oprea în perioada în care a activat ca ofițer de intendență.
Tot atunci a început promovarea militarilor în fruntea administrației publice locale și centrale. Generalul Gabriel Oprea a fost numit cu tam-tam prefect al Capitalei, iar ulterior a fost promovat ministru delegat pentru Administrație Publică. Un alt militar, Eugen Bejinariu, fost coleg cu Oprea, a fost numit secretar general al Guvernului, iar un procuror, Victor Ponta, suspectat că ar fi fost ofițer acoperit al SIE, a fost numit șef al Corpului de Control al Prim-ministrului. Colonelul de armată Ionel Blănculescu a fost numit ministru al Controlului, iar generalul de poliție Nicolae Plăiașu a fost desemnat șef al Departamentului de Control din Ministerul Finanțelor și apoi șef al Gărzii Financiare. Ilustrativ este și faptul că generalul Gabriel Oprea a devenit șeful de campanie al candidatului PSD, Adrian Năstase, pentru alegerile prezidențiale din 2004, urmând să fie numit consilier prezidențial pe probleme de apărare și siguranță națională sau director al SRI, dacă alegerile ar fi fost câștigate de acesta.
Președintele Băsescu confiscă serviciile și Parchetele
Creșterea excesivă a rolului instituțiilor de forță şi instituționalizarea și eficientizarea Binomului SRI – DNA au avut loc pe parcursul celor două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Primul pas l-a constituit modificarea modului de numire a procurorilor-șefi ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT, prin transferarea acestui atribut președintelui României, prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției. Proiectul a fost inițiat de ministrul justiției Monica Macovei, impusă și susținută puternic de președintele Traian Băsescu. Această lege a fost susținută însă și de PNL și de premierul Călin Popescu Tăriceanu, fiind adoptată prin asumarea răspunderii de către guvernul PNL – PD condus de acesta. Această lege i-a permis președintelui Băsescu să numească oameni fideli, controlabili și manipulabili în fruntea principalelor Parchete. În 2005 l-a numit procuror-șef al DNA pe Daniel Morar, un procuror anonim de la Cluj, care l-a scăpat de dosarul „Flota“ și a declanșat anchetarea, finalizată cu condamnări, a principalilor săi adversari politici, începând cu fostul premier Adrian Năstase și cu patronul trustului Intact, Dan Voiculescu. În 2006 a numit-o procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe Laura Codruța Kovesi, o procuroră anonimă din Sibiu, care s-a raliat cu trup și suflet dosariadei declanșate împotriva adversarilor săi politici. Singurele criterii în baza cărora a fost promovată Kovesi au fost faptul că tatăl său, procuror-șef în Mediaș din timpul regimului comunist, era în relații de prietenie cu liderul local al PD și cu Vasile Blaga, secretar general al PD și ministru de Interne în perioada respectivă, și faptul că a fost colegă de an la facultate cu președintele PD, Emil Boc, și cu șefa de cabinet a ministrului de Justiție Monica Macovei, judecătoarea Monica Niculescu. Băsescu i-a fidelizat pe Kovesi și Morar reînvestindu-i în funcție pentru al doilea mandat, cu toate că în cazul lui Kovesi a primit aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii în 2009. În 2013, președintele Băsescu a numit-o pe Kovesi procuror-șef al DNA în urma unui troc realizat cu premierul Victor Ponta, care a fost mediat de politicianul Elena Udrea.
Președintele Traian Băsescu a numit oameni fideli și în fruntea tuturor serviciilor secrete. În anul 2005 i-a numit pe generalii Lucian Pahonțu și Alexandru Burian în funcțiile de director, respectiv locțiitor pe linie de informații la SPP, l-a promovat pe generalul Marcel Opriș director la STS și l-a desemnat pe generalul Silviu Predoiu prim-adjunct al directorului SIE. Tot în 2005, după finalizarea episodului cu răpirea jurnaliștilor români în Irak, Traian Băsescu l-a promovat, la vârsta de 34 de ani, când avea gradul de maior, prim-adjunct al directorului SRI (șef operativ de facto) pe Florian Coldea, care era nepotul generalului Dan Coldea (descins, așa cum am arătat, din Securitate) și un apropiat al primarului de Arad, Gheorghe Falcă, finul președintelui. Ulterior, Băsescu i-a numit ca șefi civili la SRI și SIE pe senatorul PSD George Maior și pe fostul ministru liberal Mihai Răzvan Ungureanu, perorând că a numit în fruntea principalelor servicii secrete doi reprezentanți ai opoziției, dar în realitate Maior avea susținerea SUA, iar Ungureanu susținerea Israelului. Președintele Băsescu i-a ultrafidelizat pe șefii serviciilor secrete, avansându-i de mai mule ori în grad și sprijinindu-i să obțină bugete substanțiale pentru instituțiile pe care le conduceau. Astfel, Opriș, Predoiu și Pahonțu au fost avansați de la general cu o stea la generali cu patru stele, iar Coldea a fost avansat de la maior la general cu două stele.
Binomul a fost instituționalizat și eficientizat din 2009-2010
Puterea serviciilor secrete, îndeosebi a SRI, a crescut covârșitor după ce Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a adoptat hotărârile prin care corupția, evaziunea fiscală și presa au fost declarate vulnerabilități la adresa siguranței naționale a României. În primul an de mandat al lui Traian Băsescu, prin Hotărârea nr. 17/28.02.2005, CSAT a declarat corupția drept o amenințare la adresa securității naționale și a inclus această problemă în structura Strategiei de securitate națională, ca factor de risc și obiectiv de securitate. Ulterior, conceptul a fost preluat de Strategia Națională de Apărare din anul 2010, care a definit-o ca vulnerabilitate la securitatea națională, iar Strategia de Informații stabilea ca una din principalele direcții de acțiune care orientează activitățile SRI să fie aceea a semnalizării cazurilor de corupție la nivel înalt, cu efecte asupra politicii statului, inclusiv în scopul prevenirii accesului în funcții publice al persoanelor corupte. Adoptarea hotărârii prin care corupția a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională a permis interceptarea de către SRI pe mandate de siguranță națională, ca în cazul suspecților de terorism, al tuturor politicienilor, cu excepția președintelui României, respectiv al prim-miniștrilor, miniștrilor, deputaților, senatorilor, președinților de consilii județene, primarilor de municipii și orașe ş.a., precum și al magistraților importanți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel și alte instanțe judecătorești. Hotărârea CSAT nr. 69/28.06.2010, prin care evaziunea fiscală a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională, a permis SRI interceptarea pe mandate de siguranță națională a oamenilor de afaceri, iar Hotărârea CSAT din 27.07.2010, prin care presa a fost declarată vulnerabilitate la siguranța națională, a permis interceptarea jurnaliștilor incomozi. Potrivit unor foști lucrători ai SRI, aceste interceptări fără fundament legal, constituțional, au fost efectuate de Structura 3 din UM 0298 din cadrul SRI.
Tot sub președinția lui Traian Băsescu au fost încheiate protocoale între SRI și zeci de instituții ale statului, în urma cărora principalul serviciu secret din România a dobândit un ascendent și un control semnificativ asupra acestora. Cel mai mediatizat, contestat și nefast a fost Protocolul de cooperare dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și SRI pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale, nr. 003064 din 4.02.2009, care a fost semnat de Laura Codruța Kovesi, ca procuror general al României, și de directorul George Maior și prim-adjunctul Florian Coldea din partea SRI. În urma încheierii acestui act, SRI a fost introdus ilegal în activitatea de urmărire penală, iar PÎCCJ, DNA și DIICOT au început să devină anexe ale principalului serviciu secret din țara noastră. SRI s-a grăbit să se laude cu instituționalizarea Binomului SRI-DNA în raportul de activitate pe anul 2009, în care a făcut referire la echipele mixte constituite din ofițeri SRI și procurori. Iar în raportul de activitate pe anul 2013 a fost menționată implicarea experților juridici ai SRI în soluționarea a 463 de dosare de corupție, inclusiv sub aspectul procedurii și încadrării juridice. Aservirea PÎCCJ și ulterior a DNA de către SRI a fost favorizată și de relația personală apropiată dintre Florian Coldea și Laura Codruța Kovesi, în care parte dominantă a fost șeful operativ al SRI.
Supunerea Înaltei Curți
În 2010, după câștigarea celui de-al doilea mandat prezidențial, Traian Băsescu a reușit să acapareze și Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a numit-o președinte al instanței supreme pe judecătoarea Livia Stanciu, cunoscută drept prietenă de familie a liderului Grupului parlamentar al PDL din Camera Deputaților, Mircea Toader, fost subaltern și apropiat al lui Băsescu în perioada în care acesta a fost comandant de vas. Tot în 2010, în timp ce la guvernare se afla PDL în coaliție cu UNPR și UDMR, a fost adoptată Legea micii reforme în justiție (nr. 202/2010), care a permis înființarea completelor speciale de recurs, conduse de președintele și de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au fost numiți în funcție de președintele Băsescu. Livia Stanciu și alți judecători cu funcții importante la Înalta Curte de Casație și Justiție au devenit parteneri, și nu cenzori ai DNA și SRI. Instanța supremă a admis, cu tot mai multă larghețe, cererile de interceptare ale SRI și cererile de arestare ale DNA, iar condamnările au început să duduie în așa-zisele complete de execuție. SRI a atras numeroși procurori și judecători cu tot felul de cursuri de instruire organizate direct sau prin ONG-uri controlate ori prin șantajarea unor magistrați cu informații negative, inclusiv din dosarele SIPA.
Cu ocazia recentei sale audieri în cadrul Comisiei parlamentare de control al activității SRI, generalul Dumitru Dumbravă, mulți ani șef al Direcției Juridice, iar actualmente secretar general al SRI, a recunoscut existența echipelor mixte, precum și că procurorii și judecătorii solicitau sfaturi experților juridici ai SRI sau că acest serviciu secret urmărea ca judecătorii să nu pronunțe soluții care nu erau în acord cu probele de la dosar. Foarte grav, incalificabil chiar, dacă anumiți procurori, ca titulari ai acțiunii penale, au ajuns să solicite sfaturi juridice de la așa-zișii experți ai SRI, conduși de un fost procuror eșuat și frustrat după stagiatura în SRI, ori dacă judecătorii nu erau suverani în aprecierea probelor din dosare.
Nucleu cu politicieni în jurul șefilor SRI și DNA
După alegerile prezidențiale din 2009, în jurul șefilor SRI George Maior și Florian Coldea s-a constituit un nucleu format din procurorul general Laura Codruța Kovesi, ulterior procuror-șef al DNA, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, primii șefi ai Agenției Naționale de Integritate, Cătălin Macovei și Horia Georgescu, alți șefi de servicii secrete, care se întâlneau în locuri mai mult sau mai puțin conspirate ale SRI. Cureaua de transmisie între acest nucleu și președintele Băsescu a fost generalul Coldea. După accederea USL la guvernare în 2012 și survenirea pactului de coabitare între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, nucleul a fost lărgit cu politicieni importanți din PSD, respectiv cu premierul Victor Ponta și vicepremierul Liviu Dragnea, care dețineau funcțiile de președinte, respectiv președinte executiv al PSD. Generalul Gabriel Oprea a devenit un apropiat al nucleului constituit în jurul și sub pulpana SRI după ce a fost reevaluat de Traian Băsescu în 2010, când a fost numit ministru al Apărării în guvernul PDL condus de Emil Boc, după ce a rupt PSD și a constituit UNPR, la ordinul și cu girul șefilor SRI. Oprea a devenit astfel un transpartinic în numele interesului național, fiind învestit ministru al Apărării și apoi ministru de Interne și în guvernele conduse de Victor Ponta. De altfel, după 2012, generalul Oprea a oficializat în mare parte nucleul constitut în jurul SRI în pompoasa și efemera Academie de Științe ale Securității Naționale, care a fost înființată printr-o lege inițiată de reprezentanți ai tuturor partidelor politice importante (PSD, PNL, PDL, UNPR).
Așadar, politicieni de toate culorile politice au avut o contribuție importantă în creșterea rolului și controlului instituțiilor de forță din România, îndeosebi a Binomului SRI – DNA, care a dobândit preeminență, în condițiile în care primii veneau cu informațiile, iar ceilalți cu cătușele. Simptomatic este și faptul că, în ultimii 10-15 ani, tot mai mulți politicieni au încercat să intre în grațiile instituțiilor de forță, îndeosebi ale SRI, prin absolvirea Colegiului Național de Apărare și a Colegiului Național de Informații. Absolvirea acestor colegii a devenit un criteriu important, aproape un cec în alb, pentru promovarea în partide politice, în Parlament, în Guvern. Mulți politicieni au fost fidelizați în mod direct sau exploatați în orb de către șefii serviciilor secrete sau ai altor instituții de forță. Avem exemple inclusiv în actualul Guvern, respectiv pe premierul Mihai Tudose și pe vicepremierul Marcel Ciolacu, și în actualul Parlament, respectiv pe vicepreședintele Camerei Deputaților Gabriel Vlase.
Conform unor surse credibile, Mihai Tudose și Gabriel Vlase au fost prezentați la începutul anului 2006 unui general care deținea funcția de locțiitor al directorului SRI, ca „tinere speranțe ale politicii românești“. Atunci erau amândoi tineri deputați PSD, Vlase la primul mandat, iar Tudose la al doilea, iar după primul contact cu SRI au avut un parcurs ascendent și asemănător. În 2006 au absolvit amândoi Colegiul Național de Informații, iar în 2007 au obținut doctoratul în științe militare și de informații la Academia Națională de Informații, ambele instituții aflate sub egida SRI. În 2015 au devenit amândoi vicepreședinți naționali ai PSD. Tudose a fost promovat ministru al Economiei în ultimul guvern Ponta și în guvernul Grindeanu, iar în vara anului 2017 a fost învestit prim-ministru, devenind al patrulea om în stat. Vlase a devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților în decembrie 2016, iar în cursul acestui an numele său a fost vehiculat pentru funcțiile de ministru al Afacerilor Interne, al Dezvoltării Regionale și al Transporturilor. Punct ochit și lovit după un deceniu, am putea conchide, SRI având control asupra Guvernului prin premierul Mihai Tudose și asupra Parlamentului prin vicepreședintele Gabriel Vlase, care a fost delegat în acest an de către președintele Liviu Dragnea să conducă majoritatea ședințelor de plen ale Camerei Deputaților. Coincidența face că democrația cu caschetă a început să fie implementată în România după aderarea la NATO și a fost consolidată după intrarea în Uniunea Europeană.”
sursa:dir.org.ro