ADN-ul uman deschide poarta cunoașterii spirituale

“În anul 1962, trei cercetători entuziaşti – Francis Crick, James Watson şi Maurice Wilkins – sunt răsplătiţi cu premiul Nobel pentru că au descoperit structura ADN-ului. Această substanţă prezentă în fiecare celulă, responsabilă pentru identitatea fiecărui organism, de la euglena verde până la om, era însă departe de a-şi fi dezvăluit toate secretele.

Cercetătorii continuă să o descifreze, iar corelaţiile care apar ne lărgesc viziunea asupra întregii lumi şi a cunoaşterii. Structura ADN-ului poate explica astăzi clarvederea, intuiţia, vindecările spontane şi de la distanţă, iluminarea neobişnuită a aurei în jurul ghizilor spirituali, impregnarea apei cu mesaje spirituale şi multe altele.

Ba chiar există dovezi pentru un nou fel de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat cu ajutorul cuvintelor şi prin frecvenţa undelor electromagnetice, fără a secţiona sau a înlocui anumite gene.

Totul în natură are un rost

Până nu de mult numeroşi savanţi credeau că ADN-ul are doar două funcţii: aceea de a se replica, perpetuând astfel informaţia genetică şi aceea de a sintetiza proteine.
Dar iată că o echipă de cercetători ruşi a pus în evidenţă o serie de alte trăsături ale ADN-ului. Ei au observat că numai 10% din capacitatea acidului dezoxiribonucleic se ocupă de funcţiile cunoscute. Predecesorii lor s-au mulţumit să catalogheze restul de 90% drept material de balast şi să-şi continue munca prin metode de manipulare a codului genetic, folosind enzime din bacterii pentru a tăia moleculele de ADN. Se poate însă mult mai elegant.
Lingviştii ruşi au descoperit că întregul cod genetic, inclusiv acel aparent nefolositor 90%, urmează reguli utilizate în toate limbile umane. Modul în care cuvintele formează fraze şi propoziţii şi chiar înţelesul lor sunt reproduse cu fidelitate în structura ADN-ului. De aici până la a spune că nici limbajele lumii nu au apărut la întâmplare, ci sunt rezultatul codului genetic, nu a fost decât un pas.
Dar ceea ce ne interesează acum este că într-adevăr putem influenţa ADN-ul cu ajutorul cuvintelor. Asta înseamnă că a afişa prin casă bileţele cu sugestii pozitive ne influenţează până la nivel celular? Dacă scopul nostru este, spre exemplu, să ne vindecăm de o anumită boală, eficienţa metodei vorbeşte de la sine.

Frecvenţa de vibraţie contează
Însă cu toţii ştim că nu e atât de uşor. Oricât de mult ne-am dori, faptul că punem la vedere o hârtie cu ideea-forţă „Sunt perfect sănătos“ nu e de ajuns să ne scape instantaneu de suferinţă. Ce lipseşte din ecuaţie?

Cuvintele şi propoziţiile folosite de echipa de cercetători ruşi pentru a modifica ADN-ul au fost modulate prin intermediul unor raze laser sau al undelor radio, iar ele au efect numai pe anumite frecvenţe. Creierul uman emite, după cum se ştie, la rândul său, unde cerebrale care au frecvenţe de vibraţie diferite, fiecare corespondente cu anumite procese specifice care au loc aici.
Mesajele lingvistice ajung foarte uşor la nivelul ADN-ului pe frecvenţe ce pot fi asociate cu un nivel de conştiinţă ridicat. Nu poţi să speri că ADN-ul va primi o sugestie superioară modulată pe o frecvenţă asociată cu stresul sau o altă stare negativă. Însă atunci când un om meditează eficient, creierul său emite unde ce permit codului genetic să fie lesne modificat în bine, folosind pur şi simplu cuvinte şi propoziţii. Prin urmare, dacă ai un nivel de conştiinţă ridicat, nu ai nevoie de niciun aparat pentru a-ţi reprograma ADN-ul.

Mutaţii genetice fără efecte secundare negative
Cercetătorii au reuşit să refacă prin această metodă cromozomi afectaţi de razele X, să capteze modele informaţionale dintr-un ADN şi să le transmită altuia, reprogramând astfel celulele pentru un alt genom. Ei au transformat cu succes, de exemplu, embrioni de broască în embrioni de salamandră prin transmiterea pur şi simplu a modelelor informaţionale de ADN corespunzător. Întreaga informaţie a fost transmisă fără niciun fel de efect secundar şi n-au întâmpinat niciun fel de probleme când au scos şi au reintrodus genele din ADN.

Clarviziune explicată ştiinţific?
Savanţii ruşi au descoperit, de asemenea, că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid, producând astfel aşa-numitele găuri de vierme magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale cunoscutelor punţi Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre cosmice. Ele fac legătura între două puncte foarte îndepărtate din Univers prin care informaţia poate fi transmisă în afara spaţiului şi a timpului. ADN-ul atrage astfel de informaţii şi le transferă conştiinţei noastre.
Un asemenea proces de hiper-comunicare este mult mai uşor de folosit într-o stare de relaxare profundă. Stresul, grijile sau un mental agitat împiedică hiper-comunicarea, iar informaţiile primite vor fi complet distorsionate şi inutile. Se pare că în natură există acest tip de hiper-comunicare de milioane de ani.
Un exemplu este organizarea insectelor: într-un muşuroi de furnici, când regina furnică este separată de colonia sa, activitatea continuă cu fervoare, conform planului. Dar dacă regina este ucisă, nicio furnică nu va mai şti ce să facă. Se pare că regina transmite furnicilor, prin intermediul conştiinţei de grup, planurile de acţiune, oricât de departe se află, cu condiţia să fie în viaţă. La oameni hiper-comunicarea se întâlneşte cel mai adesea atunci când o persoană are dintr-o dată acces la informaţii din afara ariei sale de cunoaştere. O astfel de hiper-comunicare este mai apoi experimentată sub forma inspiraţiei sau a intuiţiei.

Meditaţia la unison face minuni
Structura lingvistică a ADN-ului face posibilă programarea minţii şi în grupuri mari de oameni. Aşa cum funcţionează conştiinţa de grup la animale, tot astfel pot fi transmise mesaje şi la nivel de grup uman. Calitatea mesajelor depinde tot de nivelul de vibraţie pe care sunt transmise.
Se ştie, spre exemplu, că oamenii pot modifica starea vremii. Ritualuri precum Paparudele sau Căluşarii dădeau roade prin focalizarea protagoniştilor asupra unei singure idei, modulate prin starea de transă declanşată de dansul şi cuvintele adecvate. Cercetătorii cred că dacă oamenii ar deveni perfect conştienţi de propria lor individualitate, ar recâştiga conştiinţa de grup şi ar avea o putere dumnezeiască de a crea, transforma şi modela lucrurile pe Pământ.
Există deja dovezi că atunci când un număr mare de oameni îşi focalizează atenţia asupra unei idei, generatoarele de numere aleatoare din computere încep să emită secvenţe de numere ordonate. Dacă sărbătoarea Crăciunului, Cupa Mondială de fotbal sau înmormântarea prinţesei Diana au putut, cu atât mai mult o face meditaţia la unison.
Un astfel de experiment s-a desfăşurat în cadrul proiectului internaţional Conştiinţa Globală Planetară, în august 2003, cu ocazia spiralei de hiatus anual realizată la Costineşti de yoghinii MISA. Serverul românesc care a transmis datele înregistrate calculatoarelor de la Princeton s-a aflat în Cluj, la peste 700 de km de litoralul românesc, dar rezultatele au indicat valori foarte ridicate, ceea ce arată că meditaţia yoghină a influenţat puternic ambianţa energetică din întreaga ţară.

Conştiinţa şi materia sunt inseparabile
Să recapitulăm: ADN-ul, care este o structură materială, reacţionează puternic la stimuli emişi prin intermediul conştiinţei. Educaţia materialistă la care este supusă întreaga societate face ca asemenea teorii să provoace reacţii contradictorii în lumea academică oficială. Cum adică să vindecăm bolile prin concentrare mentală? Păi atunci industria farmaceutică, ocupată să construiască şi să combine substanţe, cu ce s-ar mai îndeletnici? Un întreg sistem de idei începe să se clatine. Dincolo de aspectul financiar al problemei, care nu e deloc de neglijat, o mulţime de dogme ştiinţifice sunt atacate frontal. Tocmai de aceea, rezistenţa faţă de asemenea teorii este şi ea pe măsură. Miliarde de oameni din lumea întreagă au învăţat că întotdeauna, dacă vor să se vindece de o boală, trebuie să meargă la medic, unde vor primi o reţetă, cu care vor merge la farmacie, de unde vor cumpăra un medicament. Milioane de medici din lumea întreagă se mândresc cu diplomele lor, care îi fac să fie printre privilegiaţii capabili să semneze o reţetă. Cum să-şi trimită pacienţii acasă, unde nu trebuie decât să lucreze pentru a-şi ridica nivelul de vibraţie?
Noile descoperiri din lumea ştiinţei către asta tind. Normal că sistemul nu le va primi cu braţele deschise. Totuşi, cei care înţeleg şi adoptă aceste paradigme au rezultate considerate de majoritatea lumii drept fenomene supranaturale. Însă dacă porneşti de la ideea în care se întâlnesc fizica de avangardă şi mistica din toate timpurile – că materia şi conştiinţa sunt de aceeaşi natură, nimic nu mai este supranatural, totul este perfect posibil, chiar firesc.
Corelaţiile care se pot face între alcătuirea codului genetic şi diferite concepte spirituale sunt uluitoare şi aduc dovezi în plus pentru ideea că materia este o prelungire a conştiinţei.

ADN-ul respectă proporţia de aur
„Pentru ca un întreg împărţit în părţi inegale să pară frumos, trebuie să existe între partea mică şi cea mare acelaşi raport ca între partea mare şi întreg“ – spunea arhitectul roman Marcus Pollio Vitruvius, cu aproape o sută de ani înaintea erei noastre.
Învăţaţii vremii descoperiseră deja numărul de aur: 1,618. Misterioasa proporţie numită phi poate fi întâlnită peste tot în natură. De la imensele galaxii şi până la cochilia spiralată a celui mai neînsemnat melc, toate formele o respectă cu stricteţe în alcătuirea lor. Nici corpul uman nu face excepţie: raportul dintre distanţa de la pământ la şold si cea până la umeri este egal cu phi.
Raportul dintre distanţa de la pământ la şold şi cea până la genunchi este tot phi. La fel şi raportul dintre distanţa de la cot la încheietura palmei şi cea până la vârful degetului mijlociu. De ce ar face excepţie tocmai ADN-ul?
Alcătuirea lui spiralată i-a inspirat pe oamenii de ştiinţă să verifice şi iată că ipoteza lor s-a confirmat. Fiecare ciclu al dublei sale spirale măsoară 34 de angstromi (unitate de măsură egală cu 1×10-10) lungime şi 21 lărgime. Aceste numere fac parte din seria lui Fibonacci, iar raportul lor, 1.6190476, se apropie strâns de phi. Secţiunea pe lăţime a fiecărui lanţ formează un decagon a cărui diagonală respectă acelaşi raport. Chiar şi cel mai încăpăţânat savant materialist va trebui, mai devreme sau mai târziu, să cedeze în faţa unei asemenea evidenţe. E greu de crezut că repetarea aceleiaşi proporţii atât la nivel macrocosmic, cât şi la cel microcosmic nu are nimic de a face cu o intenţie divină. Aceasta ne aduce din nou în faţa ideii că materia şi conştiinţa merg mână în mână, cu consecinţele ei copleşitoare.

Câţi codoni, atâtea hexagrame în I Ching
ADN-ul are o structură asemănătoare cu o scară, alcătuită din două şiruri spiralate, unite prin perechi de baze azotate ce pot fi de patru feluri: adenină, citozină, guanină şi timină. Ele se pot combina doar în anumite feluri, iar aceste combinaţii dau naştere particularităţilor unice ale fiecărei forme de viaţă.
Trei perechi de astfel de baze azotate formează ceea ce se numeşte un codon. Codul genetic conţine în totalitate 64 de codoni – toate combinaţiile celor patru baze azotate – având diferite funcţii. Unii cercetători familiari cu sistemul divinatoriu chinezesc I Ching au fost intrigaţi de similaritatea dintre numărul de codoni din codul genetic şi numărul de hexagrame din acest sistem.
Aşa cum numeroşi savanţi au observat, I Ching este mai mult decât o simplă modalitate de a citi viitorul. Celebrul psihanalist Carl Jung apela la el pentru a pătrunde înţelesul profund al inconştientului colectiv şi al diferitelor situaţii de viaţă pe care le traversa. În China, această carte divinatorie reprezintă una dintre cele mai adânci revelaţii spirituale. Trăind în conformitate cu ea poţi atinge perfecţiunea.
Neîntâmplător, cele patru baze azotate pot fi echivalate cu cele patru tipuri de linii ce formează o hexagramă: yang stabil, yang în transfomare, yin stabil şi yin în transformare. Trei perechi de baze ale ADN-ului formează un codon, la fel cum trei linii ale I Ching-ului formează o trigramă. Ambele structuri descriu realitatea în mod similar.

Cu descoperirea uneia dintre ele se mândresc laureaţi ai premiului Nobel. Cealaltă i-a apărut lui Fu Xi, un legendar împărat chinez, pe carapacea unei broaşte ţestoase, în timp ce se plimba cu mii de ani în urmă pe malul Fluviului Galben.

Metalele planetare influenţează ADN-ul

Cu ceva timp în urmă, Etienne Guille, specialist în biologie moleculară vegetală, profesor la Universitatea din Paris Sud Orsay, a descoperit cu uimire că ADN-ul devine activ în prezenţa anumitor metale. Cele care provocau variaţiile cele mai puternice erau tocmai metalele alchimice, atribuite planetelor din zodiac.

Aurul are drept corespondent Soarele, Fierul planeta Marte, Staniul (sau cositorul) pe Jupiter, Plumbul rezonează cu planeta Saturn, Argintul cu Luna, Mercurul cu planeta cu acelaşi nume şi Cuprul (sau arama) are legătură cu planeta Venus.

În molecula de ADN au fost puse în evidenţă: Cuprul, Plumbul, Fierul, Zincul, Cadmiul, Manganul, Mercurul, Argintul, Aurul, Nichelul, Cobaltul, Staniul, Aluminul, Platina etc. Celelalte metale, care nu sunt atribuite planetelor, sunt şi ele capabile să provoace variaţii de conformaţie, dar sunt mai puţin tipice decât cele ale metalelor specificate de tradiţia alchimică şi pot fi chiar incluse într-una sau alta din aceste şapte categorii.

Atunci când influenţa uneia dintre planete este mai puternică, procesele din natură în care metalul corespondent este implicat devin mai active. Astrologii ştiu să-ţi spună de ce boli să te fereşti în timpul diferitelor tranzite planetare. Aceste date pot fi verificate acum şi prin intermediul influenţelor metalelor faţă de ADN.

Perspectiva completă asupra realităţii

Câmpul cunoaşterii umane se lărgeşte din ce în ce mai mult, cuprinzând şi unificând date ce păreau fără legătură. James Watson, unul dintre cei trei laureaţi Nobel care au descifrat codul genetic, spunea într-un interviu recent: „Ritmul descoperirilor este uimitor. În fiecare zi apare câte ceva la care mi-ar plăcea să găsesc un răspuns. Între 1953 şi 1960 eram norocoşi dacă s-ar fi ivit două chestiuni importante pe an. Aşteptam şi câte doi ani şi nu se întâmpla nimic.“

Nu e singurul care a observat asta. În apropierea unui sfârşit de ciclu temporal important, totul pare să se amplifice şi să se grăbească. Ne putem aştepta ca nu peste mult timp să fim martorii unor descoperiri uluitoare, care vor schimba radical perspectiva asupra realităţii.

Cunoaşterea mistică şi cea ştiinţifică devin din ce în ce mai îngăduitoare una faţă de cealaltă. Cum va arăta momentul în care se vor unifica?”[1]

sursa:dir.org.ro