Fără izolare, fără măști, fără isterie: Suedia trăiește într-o normalitate de invidiat

În urmă cu câteva zile, am făcut o scurtă plimbare pe la câteva magazine. Era o zi frumoasă, în care parcurile și cafenelele erau pline de familii care se bucurau de soarele dimineții. Fiind încă destul de devreme, magazinele erau mai puțin aglomerate în comparație cu un an în urmă, dar activitatea și clienții nu lipseau. Restaurantele se pregăteau pentru masa de prânz. Dispoziția generală era relaxată și fericită… și da, nimeni nu purta mască!

Nu… nu este un vis, ci realitate și se întâmplă în Suedia! O națiune care a stat singură în opoziție față de Europa, refuzând să instituie măsurile de restricție și izolare asupra populației”, scrie Dominic Sandbrook într-un articol în cotidianul britanic The Daily Mail.

În timp ce stăteam la coadă să-i cumpăr fiului meu o înghețată, am fost izbit de contrastul cu situația de acasă. La fel ca marea majoritate a oamenilor nu mi-am imaginat niciodată că perioada de izolare va dura atât de mult sau că consecințele vor fi atât de grave.

La scurt timp după ce Boris Johnson a anunțat restricțiile draconice asupra vieții și a mijloacelor de trai, am avut o opinie legată de faptul că temerile unei a doua mari depresii au fost exagerate și că în spiritul ce definește națiunea, Marea Britanie va reveni repede la situația de dinainte de criză… însă, pe măsură ce lunile au trecut și ne-am scunfundat în inerție și optimismul meu s-a evaporat… Cifre recente sugerează că economia noastră s-a redus cu 20% în primele trei luni de la izolare, asta însemnând o scădere mult mai gravă decât în alte țări industrializate, precum SUA și Germania.

Cei mai mulți experți consideră că ce e mai rău abia acum urmează. Banca Angliei a prezis că 2,5 milioane de britanici vor fi afectați de șomaj până la finele anului… și asta într-un scenariu optimist.

Cu toate acestea, în ciuda acestor proiecții grave și a necesității de a reporni motoarele economiei… și a veștilor bune privind scăderea dramatică a ratelor de deces și a internărilor în spitale – există regiuni din Marea Britanie care au rămas înfrânate și nu vor reuși să iasă din starea de paralizie… aproape terminală.

Centrele orașului sunt pustii, trenurile care până nu demult efectuau curse regulate cu navetiști circulă aproape goale, iar birourile care au mai rămas deschise operează cu minim de personal. Astfel, nenumărate magazine, pub-uri, restaurante și cafenele și-au închis activitatea și… s-ar putea să nu o mai poată relua niciodată.

Guvernul britanic pare incapabil să ofere credibilitate, iar starea de spirit publică este caracterizată de negativism, amărăciune și neputință. Există prea puține semne ale spiritului de optimism de care avem nevoie, pentru a ne reînvia averile naționale.

Așa că, cu un sentiment de ușurare, în urmă cu două săptămâni am urcat în avion împreună cu familia mea, cu destinația capitalei suedeze Stockholm”, mai spune Sandbrook.

Admirație și groază… pe model scandinav

În Suedia, liderii politici responsabili cu siguranța publică au ținut magazinele, birourile și în special toate activitățile și serviciile publice deschise, peste tot. Au insistat, ba mai mult asupra părinților să își trimită copiii la școală și nu au obligat niciun moment pe cetățenii lor să poarte măști faciale pentru protecție.

Nu pot nega, că în fața acestor evidențe nu am simțit o fustrare… în calitate de admiratori ai lucrurilor scandinave, ne-am programat vacanța în familie, atunci când „coronavirusul” era doar o sclipire în ochii unui liliac chinez. De câteva ori, am fost pe punctul de a anula, însă soția mea, o persoană mult mai curajoasă decât mine, nici nu a vrut să audă.

No comment!

În afară de atracțiile deja cunoscute – chiflele cu scorțișoară, pădurile impresionante, apele și râurile baltice, am fost curios să văd cum sunt suedezii. Timp de mai multe luni, țara lor a fost „marea strălucitoare”, inspirând admirație și groază în egală măsură.

Există rapoarte care susțin că viața obișnuită a suedezilor a rămas neschimbată. Altele, în special cele venite din cercurile de stânga, au atacat Suedia, prezentând-o ca o zonă de dezastru distopic, în care străzile ar fi fost pline de corpuri neidentificate.

Anders Tegnell, autorul strategiei „coronavirus” și responsabilul asupra măsurilor la nivelul țării este un epimideolog, care a devenit unul dintre cei mai controversați bărbați din Europa. Încă de la debutul acestei situații, el a insistat că izolarea obligatorie ar fi fost o pierdere de timp. Suedia avea un plan pentru o astfel de pandemie stabilit cu mult timp în urmă – a spus Tegnell – astfel că nu a făcut decât să-l urmeze.

No comment!

Oamenii ar trebui să fie responsabili, să se spele pe mâini, să evite transportul public și să postreze o distanță fizică conform recomandărilor OMS, însă în Suedia nu a fost nevoie de așa ceva.

Suedia nu a urmat „calea” Europei

În plină criză, întrebat de nenumărați reporteri de ce Suedia nu urmează aceleași măsuri pe care Germania, Franța și Marea Britanie le aplică pentru a limita răspândirea infectării cu noul coronavirus, dl Tegnell a avut un răspuns memorabil… El a spus că „alte țări au aplicat măsuri care a creat panică în rândul populației lor, iar panicarea nu este calea suedeză”

Chiar și în momentele de vârf ale virusului în care răspândirea și ratele de deces erau crescute și spitalele din Italia și Spania erau copleșite… Suedia a rămas fermă planului său și nu a instituit nici o măsură de izolare a populației.

Rezultatele nu au fost perfecte, la fel ca și britanicii, italienii și spaniolii, nici suedezii nu au reușit să-și protejeze persoanele din azilele de bătrâni sau alte centre de îngrijire. Pentru că majoritatea suedezilor vorbesc engleză excelent, am întrebat, deseori oamenii ce au făcut în tot acest timp… iar răspunsurile lor au fost întotdeauna aceleași. Da, le-a părut rău că virusul a ajuns în căminele și casele de îngrijire a persoanelor în vârstă, însă fără excepție, suedezii s-au bucurat că nu au fost nevoiți, precum alte țări, să fie forțați să stea în izolare.

Poate că experiența suedeză a fost prea bună pentru a putea fi adevărată? Am aruncat o privire la ultimele cifre pentru a mă convinge. Pe 3 august, ziua în care am ajuns la Stockholm, o singură persoană a fost raportată că a murit de COVID-19. A doua zi, numărul celorr decedați a fost de 3. Ziua următoare a fost de 13, apoi s-a redus la 6.

Sebastian Rushworth, un medic de origine americană ce lucrează într-un departament de ATI din Stockholm, mi-a spus că în ultima lună nu a avut „practic” nici un pacient cu COVID-19. „În Suedia, COVID-19 este practic terminat”, această declarație m-a făcut să mă întreb „Cum ar fi fost dacă Marea Britanie și celelalte state ar fi urmat exemplul suedez?”

Un contra-argument evident poate fi și faptul că Marea Britanie este mai dens populată cu o populație de aproape 70 milioane de locuitori, în comparație cu 10 milioane ale Suediei, astfel că, în cazul nostru… poate aveam nevoie de unele măsuri temporare de izolare.

Însă, în orice alt aspect, cred că comparația ne pune într-o lumină aproape jenantă. În primele trei luni, economia Suediei s-a redus cu aproximativ 9% – mai puțin de jumătate din scăderea economiei britanice.

No comment!

Copiii noștri au rămas acasă, ai lor au mers la școală. Afacerile noastre s-au închis, ale lor au rămas deschise. Viața noastră socială și cultorală a fost oprită, a lor a continuat, cu câteva restricții sensibile.

În partea de sus, diferența ar putea fi cu atât mai clară. Oamenii de știință din Suedia au elaborat un plan, iar guvernul lor l-a urmat cu calm, chiar și în momentele în care critica internațională asupra Suediei privind refuzul măsurilor de izolare instituite la nivel global, domnul Tegnell a rămas calm. Din nou și din nou, a repetat că nu are rost ca populația să intre în panică și nu va aplica nicio măsură „pentru a face pe plac mulțimii”, care va duce la o sinucidere din punct de vedere economic.

Abordarea domnului Tegnell a funcționat pentru că suedezii sunt un lot serios, sensibil, care respectă legea, cred în responsabilitatea individuală și pot avea încredere în deciziile celor aleși.

Înapoi la realitate…

(…) Așadar, în spiritul scandinav, voi încheia într-o notă pozitivă. Tragic, dacă pot spune așa, a fost cum numărul morților din Marea Britanie, nu s-a apropiat de cei 250.000 prevăzuți de modelul apocaliptic al profesorului Neil Ferguson, model care a inspirat decizia lui Boris Johnson de a impune măsurile de izolare.

Rata mortalității din ultimele luni a scăzut cu 95%, în comparație cu apogeul din luna aprilie. Victimele coronavirusului sunt acum de șase ori mai mici decât decesele cauzate de gripă și pneumonie. În săptămâna de până la 31 iulie, doar 2,2% din decesele din Anglia și Țara Galilor au fost cauzate de COVID-19.

Copiii nu par să sufere de virus sau să îl răspândească. Se știe că un singur copil sănătos a murit din cauza COVID-19 în Marea Britanie (dacă acceptăm varianta că diagnosticul a fost pus corect) și, nu există nici un caz înregistrat în întreaga lume a unui copil care a infectat un profesor.

Astăzi știm care sunt grupele de risc (persoanele înaintate în vârstă, persoanele supraponderale, persoanele cu gene asiatice și din caraibe sau persoanele care au boli asociate, cum ar fi diabetul și afecțiunile pulmonare)… iar medicii noștri, în prezent au ajuns în stadiul în care pot gestiona și trata mult mai bine această infecție.

„(…) Adevărul este că pentru prea mulți dintre noi, ultimele luni au fost o lungă vacanță care ne-a rupt de realitate. Însă, vara aproape s-a terminat, iar economia trebuie repornită pentru a fi în sprijinul vieții. Este timpul să ne întoarcem la muncă”, încheie optimist Dominic Sandbrook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *